genunchi

GENUNCHIUL

1. Afectiuni frecvente
 
2. Afectiuni cronice
 
3. Interventii chirurgicale
 
Genunchiul este format din femur in partea lui superioara care se articuleaza cu platoul tibiei in partea inferioara.

Intre cele 2 oase mari avem meniscurile (cate doua pentru fiecare genunchi) ce au ca scop amortizarea fortelor ce ajung la acest nivel.

Pe langa aceste oase mari, in fata genunchiului avem rotula (patela) care impiedica genunchiul sa faca prea multa extensie, iar il lateral avem peroneul (fibula).

Articulatia genunchiului este sustinuta de patru ligamente puternice: ligamentul incrucisat anterior (LIA), ligamentul incrucisat posterior (LIP), ligamentul colateral medial (LCM) si ligamentul colateral lateral (LCL) care stabilizeaza toate miscarile genunchiului.  Ele sunt ajutate in stabilizarea articulatiei de catre muschi puternici (cvadriceps, ischiogambieri, triceps sural) dar, datorita complexitatii articulatiei, accidentarile genunchiului sunt printre cele mai frecvente accidentari sportive.

Daca suferi de o leziune a genunchiului sau un traumatism sportiv, poate fi dificil sa gasesti tratamentul specializat de care ai nevoie. Clinica noastra din centrul Brasovului este usor de gasit si dispune de experti in tratarea leziunior genunchiului.

Avem kinetoterapeuti cu multa experienta in tratarea leziunilor obisnuite si cronice ale genunchiului, care te pot ajuta in ameliorarea durerii, imbunatirea amplitudinii de miscare si reluarea activitatilor fizice obisnuite sau a celor sportive.

 

1. Afectiuni frecvente

 

Dislocarea rotulei

Este o leziune comuna a genunchiului fie in urma unui traumatism sportiv fie o predispozitie congenitala.

In urma unei intinderi exagerate a articulatiei apare o instabilitate, sentimentul ca “ceva nu este la locul lui” precum si durere, inflamatie si dificultate in miscare.

In cazul in care poate fi tratat conservativ, folosim tonifierea musculaturii pentru a creste forta si a reduce durerea. In cazurile in care operatia este necesara (artroscopica de regula) avem un program de recuperare post-operator realizat pentru a reveni in forma si pentru a preveni o noua leziune.

 

Entorsa genunchiului

Entorsele genunchiului ocupa un procent mare in accidentarile genuchiului, cu precadere in randul jucatorilor de fotbal, baschet, volei, schiorilor, dar la fel de bine poate fi cauzata si de accidentarile din trafic.
Majoritatea persoanelor ce sufera o astfel de accidentare prezinta o inflamatie a genunchiului si/sau durere in articulatie, medicii nostri sportivi fiind experti in tratarea lor.

Daca ai suferit o entorsa a genunchiului, incearca sa aplici comprese cu gheata cat mai repede posibil si programeaza o consultatie la medicul specialist pentru a primi un diagnostic corect.

 

Fractura de platou tibial

Aceste leziuni sunt observate frecvent in sport, in special in ski.

Pacientii acuza de obicei durere, edem si limitarea miscarii in genunchi, similar cu leziuni LCL, desi fara instabilitatea asociata.

Operatia se recomanda foarte rar in aceasta situatie, cu o perioada de imobilizare, urmata apoi de un program de reabilitare sportiva suficient de lung pentru a trata durerea de genunchi, astfel incat sa ii permita pacientului sa aiba o viata normala.

 

Fractura rotulei

La acest tip de traumatism, durerea, inflamatia si limitarea miscarii genunchiului apar imediat.

Tratamentul conservativ de regula incepe cu imobilizare, apoi prin hidrokinetoterapie si gimnastica de recuperare cu scopul de a reduce durerea prin intarirea musculaturii.

Interventia chirurgicala poate fi necesara in cazul in care patela este fragmentata sau dislocata. In acest caz programul nostru post operator te ajuta sa te recuperezi complet intr-un interval de aproximativ 3 luni.

 

Leziunea ligamentului incrucisat anterior

Intalnim des leziuni ale ligamentului incrucisat anterior si din acest motiv putem sa va oferim un sprijin important in stabilizarea genunchiului fara operatie.

De obicei, aceste accidentari se manifesta prin durere intensa, inflamatie, instablitatea genunchiului si miscare limitata in articulatie, simptome tratate specializat in centrul nostru.

In cazurile in care recuperarea medicala nu este suficienta, este necesara o interventie chirurgicala pentru a stabiliza leziunea si a recapata functia genunchiului.

 

Leziunea ligamentului incrucisat posterior

Leziunile ligamentului incrucisat posterior sunt mai rare decat cele ale ligamentului incrucisat anterior si survin mai ales in urma accidentelor de circulatie.

Simptomele de asemenea sunt mai putin severe, durerea si inflamatia genunchiului poate aparea mai tarziu dupa accidentare, facand astfel diagnosticarea mai dificila.

 

Leziunile cartilajului

Problemele cartilajului articular sunt comune din cauza repetarii anumitor miscari gresite sau din cauza traumatismelor repetate. Eroziunea severa a cartiajului, este numita condropatie si cauzeaza o alunecare deficitara a capetelor osoase.  Acest lucru determina durere, inflamatie si dificultate in miscare. Daca ai fost diagnosticat cu o degenerare serioasa a cartilajului la o articulatie precum genunchiul trebuie sa fi informat ca recuperarea poate fi un proces foarte lung.

Dupa un examen clinic, doctorul va prescrie un examen RMN care poate identifica locul si gradul leziunii. 

Au fost identificate patru stadii ale condropatiei cu grade crescatoare de severitate, in functie de care, difera abordarea terapeutica: tratamentul conservator poate fi folosit pentru leziunile usoare iar interventia chirurgicala este de regula potrivita pentru stadiile mai severe.

Obiectivul este intotdeauna stabilizarea articulatiei pentru oprirea cercului vicios care duce la degenerearea articulatiei. Programul de recuperare va fi stabilit in functie de locul si gradul leziunii. Intentia este de a ameliora durerea, de a reface tonusul si anduranta grupelor de muschi specifice, ce joaca un rol protector important.

 

Leziunile ligamentului colateral medial/lateral

Aceste tipuri de leziuni sunt, de obicei, consecinta unei miscari exagerate de extensie a piciorului, in urma unui impact puternic.

Severitatea simptomelor resimtite este in raport direct cu intensitatea traumatismului, cu gradul rupturii ligamentului, determinand intensitatea durerii, inflamatia si instabilitatea genunchiului.

Tratamentul este de asemenea in functie de severitatea traumatismului, fiind si situatii in care interventia chirurgicala nu poate fi evitata. Totusi te putem ajuta sa te recuperezi prin intermediul hidrokinetoterapiei, kinetoterapiei si fizioterapiei intr-un mod dinamic, ce are ca principal scop recastigarea mobilitatii si stabilitatii si revenirea ta la un stil de viata normal.

 

Leziunile meniscului

Leziunile meniscului acopera o gama vasta de traumatisme ale genunchiului si pot cauza tipuri diferite de durere in functie de cauza. Traumatismele sportive de obicei cauzeaza durere ascutita in genunchi, in timp ce leziunile datorate miscarilor banale sau degenerarii cartilajului sunt de regula asociate cu durere surda care se declanseaza in timpul anumitor miscari.

In mod normal doctoral specialist iti va recomanda un examen RMN sau CT pentru a observa ce se intampla la nivel musculo-scheletal, inainte de a incepe programul de recuperare bazat pe kinetoterapie, fizioterapie si hidrokinetoterapie pentru tratarea genunchiului si a cauzelor.

 

Ruptura de tendon de patela si cvadriceps

Aceasta este o afectiune extrem de severa, afectand in mod deosebit atletii si pe cei care sufera de tendinite degenerative.

Rupturile pot fi partiale sau totale, si toate sunt insotite de dureri severe de genunchi, edem si dificultati in extinderea articulatiei.

La Kinetic Plus tratam rupturile partial conservativ, in primul rand prin reducerea durerii si a edemului, apoi cresterea fortei musculare, inainte de a ajuta in cele din urma pacientul sa ajunga la amplitudinea completa de miscare.

Din nou, in cazuri chirurgicale, in colaborare cu medical specialist chirurg ortoped planificam un program eficient de reabilitare post-chirurgicala pentru a te pune pe picioare.

 
^^ inapoi sus ^^
 

2. Afectiuni cronice

 

Gonartroza

Osteoartrita este o problema foarte frecventa care afecteaza genunchiul, in special la pacientii de sex feminin si supraponderali.

Simptomele sunt foarte consistente – dureri in genunchi, edem, senzatie de rezistenta si zgomote in articulati. Diagnosticul clinic este pus de medicul specialist in urma examinari fizice si imagistice.

Programele noastre de kinetoterapie se axeaza pe reducerea durerii si crestere amplitudinii de miscare, pentru a imbunatati calitatea generala a vietii pacientului. Pierderea in greutate, evitarea efortului excesiv si mentinerea posturii corecte sunt foarte importante.

 

Sindromul iliotibial

Sindromul iliotibial se refera la o inflamatie cronica, care afecteaza partea iliotibiala a fasciei lata si este cauzata de o frecare mecanica persistenta.

Aceasta afectiune este deosebit de frecventa la fotbalisti, alergatori si biciclisti si de multe ori se produce din cauza supraincarcarii si a antrenamentelor pe gazon tare sau pe suprafete neregulate. Particularitatile anatomice pot avea un rol important in dezvoltarea unei astfel de patologii. Genunchiul in var combinat cu o hiperextensie a genunchiului, pot cauza tensiuni exagerate pe lantul muscular posterior inrautatind astfel simptomele.

Ecografiile de tesut sunt utile in diagnosticarea acestei leziuni, iar examenul RMN poate face o diferenta intre aceasta patologie si una a meniscului extern.

Pentru aceasta afectiune este recomandata evitarea unei interventii chirurgicale, cu exceptia cazurilor foarte grave. Pentru a ajuta reabilitarea vom avea o abordare combinata de terapii manuale si kinetoterapie.

 

Sindromul patelofemural

Aceasta afectiune genereaza dureri resimtite in partea din spate a genunchiului si in cazuri grave poate duce la dislocarea rotulei.

Genunchiului este o articulatie extrem de complexa, iar o alterare mica de forma sau functie a unui grup de muschi – cvadricepsul femural in cazul de fata, poate provoca o presiune crescuta asupra rotulei, ducand la durere, entorsa sau chiar luxatie daca rotula paraseste locul sau.

Aceasta afectiune poate fi tratata prin kinetoterapie in cele mai multe cazuri. Cand pacientul a suferit dislocari repetate ale rotulei se intervine chirurgical pentru fixare.

Programul kinetoterapeutic propus de noi are ca scop reechilibrarea musculo-ligamentara a genunchiului si cresterea rezistentei acestuia, astfel incat sa faca fata solicitarilor la care este supus zi de zi.

In cazul in care este necesara o interventie chirurgicala, medicul specialist va recomanda un program de recuperare medicala post-operator pe parcursul caruia o sa va ajutam sa cresteti forta musculara si mobilitatea articulara.

 

Tendinopatia patelara sau “genunchiul saritorului“

Aceasta este o leziune foarte frecventa la cei care practica sporturi in care sunt miscari frecvente, explozive, cum ar fi baschet si atletism, de obicei este cauzata de supraincarcare sau microtraumatisme repetate.

In jurul genunchiului sunt observate de obicei edeme (umflaturi) si durere. Durerea de genunchi trece prin patru etape clinice, incepand cu durere usoara si cresterea la durere severa inainte ca tendonul sa se rupa in cele din urma.

Ecografia de tesut este folosita de obicei pentru a observa orice tendinopatii.

In cele mai multe cazuri, acest lucru poate fi tratat fara interventie chirurgicala, in timp ce perioada de recuperare depinde de gravitatea leziunii. Prin abordarea terapeutica avem o rata foarte mare de succes in recuperarea acestui tip de leziuni.

Cel mai frecvent leziunile pot aparea la adolescentii care au crescut rapid, aceasta afectiune provoaca supra-solicitarea anormala a cartilajului, cauzand microtraumatisme repetate.

Durerea este localizata de obicei in jurul genunchiului si este exasperata in timpul activitatii fizice pana la repaus. Tumefieri ale genunchiului sunt, de asemenea, observate frecvent.

Aceasta afectiune se poate rezolva de la sine o data cu finalizarea cresterii, dar intre timp putem sa gestionam simptomele si sa reducem durerea prin tratament kinetoterapeuitic.

 
^^ inapoi sus ^^
 

3. Interventii chirurgicale

 

Operatia de cartilaj

Tehnicile chirurgicale folosite in acest caz sunt numeroase si variate: unele urmaresc sa stimuleze capacitatea tesutului cartilaginos rezidual de a se auto-repara prin productia de fibrocartilaj, in timp ce altele au ca scop regenerarea ex-novo (de la inceput) a cartilajului deteriorat si inlocuirea lui cu un nou cartilaj hialin. In mod evident, optiunea aleasa depinde de gravitatea leziunii, cazurile mai grave necesitand interventii mai radicale.

Eroziune condrala, sau „pilirea cartilajului”: aceasta este o interventie care regleaza suprafata cartilajului deteriorat. In cazul leziunilor de gradul intai, cartilajul incepe sa se destrame si formeaza fibrile, ce sunt indepartate cu ajutorul unui instrument specific, in incercarea de a indeparta marginile libere care intra in conflict mecanic cu articulatia. Rezultatele pe termen lung ale acestei strategii sunt slabe. Aceasta tehnica in sine nu este o solutie finala, deoarece nu are nicio capacitate reparativa sau regenerativa, fiind folosita doar pentru a ameliora simptomele.

Microfracturile: aceasta tehnica foloseste mici ace pentru a crea numeroase perforari la nivelul sub-condral, la o distanta de 3-4 mm.

Aceast lucru duce la atragerea sangelui din stratul de os de sub cartilaj, formand un nou strat de cartilaj, calitativ inferior (cartilaj fibros) comparativ cu cel original (cartilaj hialin), desi noul strat este acceptabil din punct de vedere bio-mecanic. Aceasta interventie este reparatorie. Incarcarea este in general acceptabila la o luna dupa operatie, dar sporturile cu potential impact puternic ar trebui evitate pana la 6 luni mai tarziu.

Grefa autologa osteocondrala (mozaicplastie): miez de tesut cartilaginos este extras impreuna cu o portiune din osul sub-condral din articulatii fara incarcare, si este apoi inserat peste cartilajul deteriorat, pregatit corespunzator. In acest fel, cartilajul defect este umplut cu cartilaj hialin, dand rezultate bune chiar si pe termen lung. Aceasta interventie include o perioada fara incarcare de 30-45 zile dupa operatie si permite intoarcere la sporturi cu potential impact puternic dupa aproximativ 8 luni.

Transplant autolog de condrocite: aceasta metoda implica doua operatii distincte. Intai, condrocitele sunt prelevate din articulatie si „cultivate” timp de o luna; dupa 30 zile condrocitele sunt grefate pe o matrice tridimensionala (acid hialuronic, colagen si alginat) si sunt re-inserate in articulatie pentru a umple cartilajul defect. Rezultatele pe termen lung sunt excelente, dar timpul de recuperare post-chirurgical este foarte lung. Interventia implica o perioada fara incarcare de 30-45 zile dupa operatie si permite intoarcerea la sporturi cu potential impact puternic dupa aproximativ 10 luni.

Reconstructie biomimetica (MaioRegen): una dintre cele mai recente evolutii in chirurgie, aceasta tehnica presupune implantul unor structuri sintetice de suport, constand din fibre de colagen si hidroxiapatita. Tehnica presupune o singura operatie, in timpul careia structura este modelata peste cartilajul defect. Aceasta parte este apoi inserata, dupa ce se permite suprafetei afectate sa sangereze, astfel ca celulele totipotente continute in sange sa poata coloniza structura si sa produca condrocite.
Aceasta interventie include o perioada fara incarcare de 45-60 zile dupa operatie si permite intoarcerea la sporturi cu potential impact puternic dupa cel putin 10 luni.

Transplantul de celule mezenchimale autologe: celule stem sunt prelevate din maduva osoasa a pacientului, extrase din creasta iliaca. Aceste celule sunt inserate intr-o structura suport incarcata cu enzime de crestere suplimentare extrase din sangele pacientului. La fnal, acest compus este implantat la locul leziunii, umpland defectul condral. Rezultatele in urma acestor operatii sunt comparabile cu cele obtinute in urma reconstructiilor biomimetice, desi perioada initiala fara incarcare este mai scurta, la 30-45 zile, in timp ce intoarcerea la sporturi cu potential impact puternic – este permisa dupa cel putin 12 luni.

 

Operatia de menisc

Aceste interventii artroscopice sunt realizate doar dupa leziuni deosebit de grave, sau atunci cand tratamentele conservatoare nu au avut succes. Exista patru mari categorii de proceduri: sutura de menisc, meniscectomia selectiva, implantul de menisc artificial si implantul de menisc de la un donator (alogrefa).

Sutura de menisc: daca dimensiunea si localizarea leziunii permit, chirurgul va repara meniscul folosind o sutura. Recuperarea in acest caz dureaza mult mai mult decat in cazul meniscectomiei mediale mai simple.
Meniscectomia selectiva: cand sutura meniscului nu este posibila, chirurgul va trebui sa indeparteze fragmentele de menisc rupte, pentru a putea reface profilul mensicului la normal. Acest tip de interventie implica de obicei o perioada foarte scurta in spital.

Implantul de menisc artificial: aceasta procedura chirurgicala a fost precedata de o lunga perioada de evaluare. In prezent este o tehnica extrem de populara deoarece da rezultate foarte bune.

O proteza sintetica de menisc este introdusa artroscopic, incurajand dezvoltarea tesutului meniscal si intarziind astfel inceputul de osteoartrita.

Implantul de menisc de la un donator, sau alogrefa: aceasta tehnica chirurgicala implica implantul de tesut meniscal de la un donator, care este apoi suturat in genunchiul destinatarului. La fel ca in cazul implantului de menisc artificial, perioada de integrare biologica a noului tesut trebuie monitorizata atent, iar durata perioadei de recuperare va fi mult mai mare decat in cazul simplei meniscectomiei.

Indiferent de tipul de interventie chirurgicala utilizat, planurile de recuperare post-operatorie includ fizioterapie intensa, aquaterapie pentru a permite pacientilor sa faca exercitii cu greutate redusa si recuperare pe teren pentru redobandirea unor abilitati specifice.

 

Operatia de patela

Aceasta este rezervata pentru fracturile grave sau cazuri in care a avut loc dislocarea de fragmente. Acest procedeu utilizeaza materiale de osteosinteza montate pe cadre metalice, cu toate ca, in unele cazuri, poate fi necesara efectuarea unei patelectomii (inlaturare a rotulei) totale.

In orice caz, planurile de recuperare postoperatorie incep cu miscare continua pasiva (CPM), debutand cu fizioterapie in a doua saptamana dupa interventia chirurgicala, apoi introducerea incarcarii doua saptamani mai tarziu.
De obicei sunt necesare trei luni pentru recuperarea completa in urma acestui tip de interventie chirurgicala.

 

Osteotomia

Osteotomia pentru corectarea deformarii membrelor este una dintre cele mai vechi proceduri de ortopedie din medicina, prima operatie inregistrata avand loc in 1875 pe tibie. Ea era realizata in trecut in scopul de a corecta deformarile genunchiului la toate nivelurile, in ambele hallux varus, in schimb astazi utilizarea sa este mai restransa. Astazi este efectuata mai frecvent in osteotomie tibiala externa pentru a corecta deformarea varus sau ca o osteotomie femurala mediala pentru a corecta defomarea valgus.

Pot fi utilizate diferite mijloace de sinteza , inclusiv capse sau o placa cu suruburi ; in aceste cazuri, este posibila accelerarea timpul de recuperare din cauza unei stabilitati mai mari a plagii.

Odata ce firele sunt scoase, poate incepe reabilitarea in bazin (hidrokinetoterapia). Dupa o vizita de la un ortoped specialist si o radiografie, poate incepe munca in sala noastra de kinetoterapie.

Reabilitarea postchirurgicala aici are ca scop cresterea independentei pacientului in activitatile zilnice si sa permita sa alerge din nou si sa reia antrenamentul sportiv.

 

Protezarea genunchiului

Aceasta operatie se recomanda in cazuri de osteoartrita severa la genunchi , unde durerea este persistenta si miscarea este grav afectata si unde radiografia de diagnosticare a confirmat gravitatea.

In general se recomanda acest tip de interventie persoanelor de peste 60 de ani, datorita duratei de viata a protezei si a faptului ca pe masura ce creste varsta, cererea de performanta fizica scade. Operatia de protezare ar trebui sa fie amanata cat mai mult timp posibil, la pacientii care continua sa mentina functionalitatea suficienta si sa aiba dureri tolerabile . In cazul in care osteoartrita afecteaza articulatia unei persoane tinere, operatiile ca osteotomia sunt preferate, deoarece acestea corecteaza axele de sarcina, reducand presiunea asupra articulatiilor portante.

Atunci cand ajutam pacientii la recuperarea lor postoperatorie, ne propunem in primul rand sa recuperam gama completa de miscari, apoi forta musculara, dupa care coordonarea acestora printr-un program personalizat de hidrokinetoterapie si kinetoterapie. Prin aceasta abordare reusim, de obicei, sa aducem pacientii pe picioare dupa aproximativ 10-15 zile dupa  interventia chirurgicala si pe drumul cel bun spre o recuperare completa.

 

Realinierea rotulei

Exista trei operatii luate, de obicei, in considerare aici :

Eliberare laterala: O mica sectiune a ligamentului alar extern este indepartata si reinserata artroscopic in patela , cu scopul de a restaura profilul normal al rotulei.
Eficacitatea acestui tratament a fost pusa in discutie, cu toate acestea interventia este relativ agresiva si permite o recuperare foarte rapida post-operatorie.

Realiniere Distala: Aceasta optiune este aleasa in mod obisnuit in cazurile de aliniere gresita evidenta, care duce la luxatii patelare recurente . Dupa operatie, este necesara o perioada de imobilizare partiala de patru saptamani.

Realiniere proximala: Acest tratament este adesea ales pentru adolescenti, unde vastul medial se recolteaza pentru a evita lezionarea oaselor imature. Perioada de imobilizare necesara dupa aceasta operatie variaza de la 4-6 saptamani. .
Suntem competenti in furnizarea tehnicilor de reabilitare postchirurgicale, indiferent de operatiile suferite de genunchi.

Majoritatea pacientilor vor incepe in sala noastra de kinetoterapie reabilitarea, la scurt timp dupa o interventie chirurgicala, cu sau fara proteza. Kinetoterapia adecvata este de fapt mai importanta decat interventia chirurgicala in sine, in aceste cazuri . Cei mai multi pacienti trebuie sa se astepte la o recuperare totala dupa aproximativ trei luni.

 

Reconstructia ligamentului incrucisat posterior (lip)

Desi rareori ligamentul incrucisat posterior este operat izolat, interventiile asupra acestuia sunt mai frecvente atunci cand exista leziuni si la nivelul altor ligmente. Grefele preluate din tesutul gracilis sunt frecvente si in cazul LIP, asemeni LIA. Bandajele sunt folosite la imobilizarea genunchiului dupa operatie, pentru a maximiza recuperarea naturala si vindecarea.

Recuperarea post-operatorie va incepe prin recuperarea atenta a miscarilor de flexare, pentru aproximativ 3 luni, inainte de a permite miscarea libera a articulatiei. Intarirea muschiului cvadriceps prin antrenament la sala de sport, folosind stimularea electrica, urmata apoi de exercitiu activ, reprezinta faza initiala a procesului de recuperare. Recuperarea dupa acest tip de interventie la genunchi dureaza in general aproximativ cinci luni, prin hidrokinetoterapie, fizioterapie si recuperare pe teren, toate acestea jucand un rol esential.

 

Reconstructie ligamentului incrucisat anterior (lia)

Pentru a trata aceste leziuni de genunchi sunt utilizate trei tehnici chirurgicale:

• Reconstructia folosind tendon de la semitendinos (gracilis)
• Reconstructia folosind tendonul patelar
• Reconstructia folosind alogrefa (tendon donator)

Reconstructia cu tendonul semitendinosului, sau a gracilisului este una din cele mai uzitate optiuni. Aceasta interventie chirurgicala implica utilizarea a unor bucati din tendoanelor muschilor amintiti, ce sunt muschi flexori mediali, care sunt desprinse si trecute printr-un tunel de os in articulatie, de obicei, artroscopic.

In programul kinetoterapeutic este important sa se ia in considerare timpul necesar pentru vindecarea muschilor folositi in interventie chirurgicala.

Reconstructia folosind tendonul patelar presupune indepartarea treimii centrale a tendonului patelar printr-o incizie de aproximativ 5 cm lungime. Acest tendon este apoi introdus in articulatie printr-un tunel osos, sub ghidaj artroscopic. Acest tip de interventie tinde sa slabeasca aparatul extensor al genunchiului, ceea ce poate duce la tendinita dureroasa a muschiului cvadriceps si a tendonului patelar, daca sunt folosite greutati excesive in timpul recuperarii – crescand astfel timpul necesar recuperarii si facand ca aceasta varianta sa fie mai putin populara.

Reconstructia cu alogrefa foloseste grefa obtinuta de la un donator, respectiv tendonul lui Ahile sau tendonul patelar. Aceasta interventie are avantajul ca nu foloseste tendoane de la pacient, evitand slabirea coapsei sau a muschilor flexori cvadricepsi, ca in cazul celorlalte doua variante.

Folosirea unui bandaj pentru imobilizarea genunchiului dupa operatie este la alegerea echipei ortopedice. In cele mai multe cazuri, este recomandata folosirea carjelor pentru aproximativ 3 saptamani.
Recuperarea ar trebui sa inceapa dupa doua zile de la interventia chirurgicala, fie in spital, fie la domiciliu, inainte de a incepe exercitiile la centrul de recuperare, aproximativ zece zile mai tarziu. Recuperarea dupa aceste tipuri de interventii poate dura pana la cinci luni, activitatea de recuperare alternand intre hidrokinetoterapie, fizioterapie si recuperare pe teren.

Reabilitarea postchirurgicala va urma parcursul dat de tehnica chirurgicala utilizata. Uneori poate varia semnificativ, dar in toate cazurile, vom trece prin cele cinci faze de reabilitare: incepand cu reducerea durerii si tumefierii din urma operatiei, apoi recuperarea miscarii normale, inainte de a recapata puterea musculara si rezistenta, urmata de restaurarea coordonarii neuromotorie si in cele din urma, revenirea la sport. Prima faza a reabilitarii va fi efectuata prin alternarea timpului intre piscina si sala de kinetoterapie. Acest moment este delicat in mod deosebit deoarece tesutul inlocuit este vulnerabil la stimuli mecanici. Daca greutatea este dozata in mod corespunzator  aceasta poate stimula integrarea tesutului nou si maturarea acestuia; dimpotriva, incarcarea excesiva poate cauza deteriorarea catastrofala a implantului.

Terapiile manuale si fizice vor fi alternate in sala de kinetoterapie si vom folosi exercitii de proprioceptie si de intarire in conformitate cu programul specific stabilit de kinetoterapeut. Hidrokinetoterapia are scopul de a ajuta recuperarea mersului si a miscarilor corecte in articulatia operata. In cazul in care pacientul este un atlet, pot fi introduse exercitii specifice in apa adanca, de asemenea, pentru a incepe reluarea miscarile corecte inainte de a incarca articulatia.

In apa, la fel ca in sala de kinetoterapie, exercitiile de rezistenta si coordonare sunt efectuate folosind rezistenta progresiva. In lunile care urmeaza pacientul va incepe sa alerge si sa efectueze exercitii de pregatire pentru reintroducerea in activitatile cotidiene. In timpul reabilitarii sunt incluse sesiuni de antrenamene excentrice, in cazul sportivilor de performanta in momentul in care membrul operat nu este in mod semnifiativ mai slabit decat cel neoperat, incepe introducerea pe teren, presupunand ca perioada corespunzatoare de timp pentru a permite recuperarea biologica a ligamentului operat a trecut.

In aceasta faza un test de prag este utilizat pentru a evalua starea membrului si pentru a oferi informatii exacte antrenorului de reabilitare pe teren cu privire la progresul pacientului, astfel incat acestea sa poata elabora un program de lucru cat mai personalizat si eficient. Aceast progres, etapa cu etapa, va aduce pacientul inapoi la capacitatea de dinaintea lovirii si ii va restaura dexteritatea in efectuarea miscarilor sportive specifice.

 

Reinsertia de cvadriceps

Aceasta operatie este necesara ca urmare a unui eveniment acut, cum ar fi ruperea traumatica  sau degenerativa a tendonului cvadricepsului sau a tendonuui patelar – fie ca este partiala sau totala .

Tehnica presupune suturarea rupturii cu fir neresorbabil precum si armarea cu tesuturi biologice autologe (de obicei un transplant fie din partea distala a benzii ileonului – tibiale sau din tendonul cvadriceps)  si este adesea asociata cu fixare pe patela pentru a proteja suturile.

Operatia este complexa, iar in cazul in care nu este efectuata corect  poate lasa rotula mai sus decat  normal, ceea ce duce la un deficit in flexarea genunchiului.

Primele doua luni dupa interventie sunt critice, iar noi trebuie sa fim foarte atenti atunci cand incearcam sa recuperam flexia si sa intarim cvadricepsul. Scopul reabilitarii postchirurgicale aici este de a recupera mersul corect in decurs de doua luni, de a restabili capacitatea de a merge pe scari dupa trei luni si de a relua alergarea dupa patru luni. In ceea ce priveste intoarcerea pacientului in domeniul sportului este dificil de generalizat, deoarece fiecare pacient si fiecare afectiune sunt diferite.

 

Sutura de ligament colateral

In majoritatea cazurilor, leziunile ligamentelor colaterale prezente in combinatie cu alte leziuni ale genunchilor (ligamente incrucisate si leziuni ale meniscului), necesita de asemenea interventie chirurgicala.

Aceste leziuni pot fi tratate si fara operatie, insa atunci cand simptomele persista, interventia chirurgicala poate fi cea mai buna varianta. Procedura implica aici suturarea leziunii cu fir si folosirea ancorelor (carlige speciale) pentru a tine totul la loc pe perioada vindecarii. Post-operatoriu, genunchiul este tinut indoit la 20° pentru aproximativ 3 saptamani.

Recuperarea post-operatorie va incepe la sala de sport, crescand treptat incarcarea pe genunchi inainte ca hidrokinetoterapia sa inceapa, odata cu indepartarea bandajului. Dupa aproximativ 4 luni, recuperarea pe teren poate inceta, activitatea sportiva se poate relua, iar ancorele folosite pentru sustinerea ligamentelor pot fi indepartate.

 
^^ inapoi sus ^^