afectiuni frecvente

fractura de cap radial

Din totalitatea fracturilor cotului, capul radial este implicat în peste 20% din probleme. Această fractură este cauzată de obicei de o trauma indirectă, cum ar fi caderea pe membrul superior cu cotul și mâna în extensie. Durerea acută poate duce la o limitare a mișcarii și o diminuare a forței la nivelul mâinii.

Pentru a evidenția cât mai bine o fractura de cap radial poate fi necesara o radiografie într-o pozitie oblica, dar cea mai bună metodă imagistică ramane RMN-ul.

Fracturile fără deplasare sunt imobilizate de obicei cu o orteză rigida timp de 10 zile. Tratamentul kinetoterapeutic trebuie început cât mai repede și cu grijă, dar mobilizarile precoce ale articulației sunt esențiale pentru a evita riscul unei rigiditati ulterioare, rigiditate ce tinde să se instaleze destul de frecvent.

Fracturile cu deplasare sunt tratate de obicei nechirurgical și sunt imobilizate pentru 2 saptamani și insotite doar de mobilizări in flexie și extensie. După cele 2 saptamani un examen radiologic confirmă in peste 70% din cazuri o vindecare a fracturii.

fractura distală de humerus

Fracturarea capătului distal al humerusului se intamplă cu precadere la copii, dar cateodată se poate intampla și adultilor. De obicei se produce printr-un traumatism indirect cum ar fi căderea pe membrul superior cu cotul extins, dar se poate rupe și în urma unei lovituri directe.

Durerea este intensă și cuprinde toată articulația cotului, iar intensitatea foarte mare a acesteia impiedica toate mișcarile cotului cu excepția unei usoare flexii.

Doctorul recomandă un examen imagistic cu raze X, iar in cazul în care considera că pot exista complicații vasculare sau neurologice poate solicita testări mai complexe cum ar fi o electromiografie sau arteriografie.

Tratamentul conservator cu gips se recomandă destul de rar pentru a se evita rigiditatea la nivelul cotului ce poate apărea în astfel de situatii. Din acest motiv se recomandă și o reluare cât mai rapidă a miscarii după fixarea operatorie.

fractura de radius și ulna

Cea mai frecventș fractură a extremității distale a radiusului este cea care afectează și osul COLLE, cauza principală este căderea directă pe mana în hiperextensie. 60 – 70% din persoanele care au o astfel de fractură sunt femeile la menopauză, deoarece acest tip de fractură survine cu precădere pe un fond osteoporotic.

Același tip de traumatism cauzeaza la tineri fractura de scafoid și la copii fractura de tip „băt verde” a radiusului.

Acesta fractură este una extrem de dureroasă și cauzează o diformitate evidentă a zonei, iar acesta este motivul pentru care de obicei se prescriu analgezice.

O radiografie standard împreuna cu o radiografie oblică sunt suficiente pentru a pune un diagnostic exact. În anumite cazuri se poate efectua o electromiogramă pentru a evalua prezența unor afecțiuni neurologice.

După administrarea calmantelor, ce au ca scop gestionarea durerii se reduce fractura prin manipulare sub anestezie sau intervenție chirurgicală pentru stabilizare. Diformitățile reziduale sunt destul de comune, iar în timpul imobilizării poate apărea un sindrom de compresie datorat unui ghips prea strâns.

După îndepărtarea ghipsului, chiar dacă articulația este protejată se poate începe recuperarea prin mobilizarea articulațiilor umărului, cotului și degetelor. După câteva zile se începe și mobilizarea propriu-zisă a articulației mâinii și antebrațului atât pasiv cât și activ.

În ciuda unui proces terapeutic adecvat, 20-30% cazuri din acest tip de fracturi rămân instabile.