afectiuni frecvente

whiplash sau efectul de bici

Aceasta este una din cele mai comune afecțiuni traumatice la nivel de coloană cervicală și este dată de o mișcare bruscă care implică o deplasare a capului foarte rapidă. Poate fi cauzată de diverși factori, dintre care cele mai comune sunt accidentele de mașină. Pe lângă acestea, mai sunt accidentările în cazul sporturilor de contact sau accidentările de muncă.

In timpul consultației inițiale, medicul poate recomanda un examen radiologic la nivelul gâtului pentru a verifica existența fracturilor. Dacă radiografia nu e concludentă poate cere o examinare RMN sau CT.

Tratamentul imediat presupune folosirea unui guler cervical semi-rigid pentru a imobiliza gâtul și a-l ține în decompresie. Acest tratament conservator poate fi însoțit de medicație pentru a ține sub control durerea și inflamația.

După gestionarea situației și echilibrarea zonei se recomandă începerea kinetoterapiei ce poate include tratamente manuale și exerciții specifice zonei.

fractura vertebrelor cervicale

Există mai multe tipuri de fracturi care sunt asociate cu zona cervicală. Din punct de vedere clinic acestea sunt împărțite în 2 categorii: fracturi fără implicații neurologice (fracturi stabile) și fracturi cu implicații neurologice (fracturi instabile)

Fracturile stabile (fără implicare neurologică) sunt asociate cu o durere locală, restricție de mișcare și alterări posturale ale coloanei cervicale. In funcție de severitatea fracturii pot apărea compensări cifotice sau scoliotice la acest nivel.

Radiografiile sunt suficiente de cele mai multe ori pentru a depista o fractură la acest nivel, dar în caz de dubii se poate solicita un examen RMN sau CT pentru a exclude orice posibilitate.

discopatii cervicale

Discurile intervertebrale sunt formate dintr-un inel fibros și un nucleu gelatinos și au un comportament de amortizor al șocurilor și mișcărilor ce ajung la nivelul lor. Mișcările la nivelul coloanei provoacă modificări constante ale presiunilor din interiorul discului și o continuă mișcare a nucleului gelatinos. De exemplu, când aplecăm capul spre înainte (flexie), nucleul pulpos va migra posterior, iar când îl aplecăm spre înapoi(extensie) va migra anterior, etc.

Această funcționare normală este perturbată de adoptarea posturilor deficitare ce vor crea presiuni anormale pe tot parcursul coloanei vertebrale. In astfel de cazuri, discul începe să se uzeze prematur, iar nucleul va avea o libertate tot mai mare de mișcare.

Când este împins spre exteriorul discului fără să se rupă inelul fibros, acesta creează o protruzie. Dacă problema persistă, inelul fibros o să cedeze și îi va permite nucleului să migreze în exteriorul discului, formând astfel o hernie.  Hernia poate apărea în orice direcție, dar în momentul în care nucleul migrează posterior va intra în conflict cu măduva spinării sau cu rădăcinile nervilor și creează un disconfort semnificativ.

Disconfortul poate deveni o durere pulsantă, amorțeală sau furnicături(parestezii) iar libertatea de mișcare a coloanei este diminuată semnificativ și devine dureroasă.
 Diagnosticul clinic se poate pune în funcție de traiectul și intensitatea durerii și poate fi confirmat imagistic prin radiografii, RMN sau CT.

In majoritatea cazurilor se recomandă un tratament conservativ. In stadiile inițiale poate fi recomandat un guler cervical si tratament medicamentos pentru gestionarea durerii și inflamației. Terapia manuală este recomandată la începutul ședinței de kinetoterapie (osteopatie, masaj terapeutic, mobilizări ale zonei, stretching), după care se poate continua cu exerciții terapeutice pentru a câștiga amplitudine maximă de mișcare. Programele de menținere sunt de asemenea foarte importante pentru a ajuta pacienții să își mențină forța musculară, dar trebuie evitate posturile vicioase ce pot înrăutăți situația discurilor afectate.