interventii chirurgicale

operatia de cartilaj

Tehnicile chirurgicale folosite in acest caz sunt numeroase si variate: unele urmaresc sa stimuleze capacitatea tesutului cartilaginos rezidual de a se auto-repara prin productia de fibrocartilaj, in timp ce altele au ca scop regenerarea ex-novo (de la inceput) a cartilajului deteriorat si inlocuirea lui cu un nou cartilaj hialin. In mod evident, optiunea aleasa depinde de gravitatea leziunii, cazurile mai grave necesitand interventii mai radicale.

Eroziune condrala, sau „pilirea cartilajului” : aceasta este o interventie care regleaza suprafata cartilajului deteriorat. In cazul leziunilor de gradul intai, cartilajul incepe sa se destrame si formeaza fibrile, ce sunt indepartate cu ajutorul unui instrument specific in incercarea de a indeparta marginile libere care intra in conflict mecanic cu articulatia. Rezultatele pe termen lung ale acestei strategii sunt slabe. Aceasta tehnica in sine nu este o solutie finala, deoarece nu are nicio capacitate reparativa sau regenerativa, fiind folosita doar pentru a ameliora simptomele.

Microfracturile: aceasta tehnica foloseste mici ace pentru a crea numeroase perforari la nivelul sub-condral, la o distanta de 3-4 mm. Aceast lucru duce la atragerea sangelui din stratul de os de sub cartilaj, formand un nou strat de cartilaj, calitativ inferior (cartilaj fibros) comparativ cu cel original (cartilaj hialin), desi noul strat este acceptabil din punct de vedere bio-mecanic. Aceasta interventie este reparatorie. Incarcarea este in general acceptabila la o luna dupa operatie, dar sporturile cu potential impact puternic ar trebui evitate pana la 6 luni mai tarziu.

Grefa autologa osteocondrala (mozaicplastie): miez de tesut cartilaginos este extras impreuna cu o portiune din osul sub-condral din articulatii fara incarcare, si este apoi inserat peste cartilajul deteriorat, pregatit corespunzator. In acest fel, cartilajul defect este umplut cu cartilaj hialin, dand rezultate bune chiar si pe termen lung. Aceasta interventie include o perioada fara incarcare de 30-45 zile dupa operatie si permite intoarcere la sporturi cu potential impact puternic dupa aproximativ 8 luni.

Transplant autolog de condrocite: aceasta metoda implica doua operatii distincte. Intai, condrocitele sunt prelevate din articulatie si „cultivate” timp de o luna; dupa 30 zile condrocitele sunt grefate pe o matrice tridimensionala (acid hialuronic, colagen si alginat) si sunt re-inserate in articulatie pentru a umple cartilajul defect. Rezultatele pe termen lung sunt excelente, dar timpul de recuperare post-chirurgical este foarte lung. Interventia implica o perioada fara incarcare de 30-45 zile dupa operatie si permite intoarcerea la sporturi cu potential impact puternic dupa aproximativ 10 luni.

Reconstructie biomimetica (MaioRegen): una dintre cele mai recente evolutii in chirurgie, aceasta tehnica presupune implantul unor structuri sintetice de suport, constand din fibre de colagen si hidroxiapatita. Tehnica presupune o singura operatie, in timpul careia structura este modelata peste cartilajul defect. Aceasta parte este apoi inserata dupa ce se permite suprafetei afectate sa sangereze, astfel ca celulele totipotente continute in sange sa poata coloniza structura si sa produca condrocite. Aceasta interventie include o perioada fara incarcare de 45-60 zile dupa operatie si permite intoarcerea la sporturi cu potential impact puternic dupa cel putin 10 luni.

Transplantul de celule mezenchimale autologe: celule stem sunt prelevate din maduva osoasa a pacientului, extrase din creasta iliaca. Aceste celule sunt inserate intr-o structura suport incarcata cu enzime de crestere suplimentare extrase dn sangele pacientului. La fnal, acest compus este implantat la locul leziunii, umpland defectul condral. Rezultatele in urma acestor operatii sunt comparabile cu cele obtinute in urma reconstructiilor biomimetice, desi perioada initiala fara incarcare este mai scurta, la 30-45 zile, in timp ce intoarcerea la sporturi cu potential impact puternic – este permisa dupa cel putin 12 luni.

operatia de menisc

Aceste interventii artroscopice sunt realizate doar dupa leziuni deosebit de grave, sau atunci cand tratamentele conservatoare nu au avut succes. Exista patru mari categorii de proceduri: sutura de menisc, meniscectomia selectiva, implantul de menisc artificial si implantul de menisc de la un donator (alogrefa).

Sutura de menisc: daca dimensiunea si localizarea leziunii permit, chirurgul va repara meniscul folosind o sutura. Recuperarea in acest caz dureaza mult mai mult decat in cazul meniscectomiei mediale mai simple.

Meniscectomia selectiva: cand sutura meniscului nu este posibila, chirurgul va trebui sa indeparteze fragmentele de menisc rupte, pentru a putea reface profilul mensicului la normal. Acest tip de interventie implica de obicei o perioada foarte scurta in spital.

Implantul de menisc artificial: aceasta procedura chirurgicala a fost precedata de o lunga perioada de evaluare. In prezent este o tehnica extrem de populara deoarece da rezultate foarte bune. O proteza sintetica de menisc este introdusa artroscopic, incurajand dezvoltarea tesutului meniscal si intarziind astfel inceputul de osteoartrita.

Implantul de menisc de la un donator, sau alogrefa: aceasta tehnica chirurgicala implica implantul de tesut meniscal de la un donator, care este apoi suturat in genunchiul destinatarului. La fel ca in cazul implantului de menisc artificial, perioada de integrare biologica a noului tesut trebuie monitorizata atent, iar durata perioadei de recuperare va fi mult mai mare decat in cazul simplei meniscectomiei.

Indiferent de tipul de interventie chirurgicala utilizat, planurile de recuperare post-operatorie includ fizioterapie intensa, aquaterapie pentru a permite pacientilor sa faca exercitii cu greutate redusa, si recuperare pe teren pentru redobandirea unor abilitati specifice.

operatia de patela

Aceasta este rezervată pentru fracturile grave sau cazuri în care a avut loc dislocarea de fragmente. Acest procedeu utilizează materiale de osteosinteză montate pe cadre metalice , cu toate că , în unele cazuri, poate fi necesară efectuarea unei patelectomii (inlaturare a rotulei) totale.

În orice caz, planurile de recuperare postoperatorie încep cu mișcare continuă pasivă (CPM), debutând cu fizioterapie în a doua săptămână după intervenția chirurgicală, apoi introducerea încărcării două săptămâni mai târziu. De obicei sunt necesare trei luni pentru recuperarea completă în urma acestui tip de intervenție chirurgicală.

osteotomia

Osteotomia pentru corectarea deformarii membrelor este una dintre cele mai vechi proceduri de ortopedie din medicină, prima operatie înregistrata având loc în 1875 pe tibie. Ea era realizată în trecut în scopul de a corecta deformările genunchiului la toate nivelurile, în ambele hallux varus, în schimb astăzi utilizarea sa este mai restrânsă. Astăzi este efectuata mai frecvent în osteotomie tibială externa pentru a corecta deformarea varus sau ca o osteotomie femurala mediala pentru a corecta defomarea valgus.

Pot fi utilizate diferite mijloace de sinteză , inclusiv capse sau o placă cu șuruburi ; în aceste cazuri, este posibilă accelerarea timpul de recuperare din cauza unei stabilitati mai mari a plăgii.

Odată ce firele sunt scoase, poate începe reabilitarea în bazin (hidrokinetoterapia). După o vizită de la un ortoped specialist și o radiografie, poate începe munca în sala noastră de kinetoterapie.

Reabilitare postchirurgicale aici are ca scop cresterea independenței pacientului în activitățile zilnice și să permită să alerge din nou și să reia antrenamentul sportiv.

protezarea genunchiului

Aceasta operatie se recomanda in cazuri de osteoartrita severa la genunchi , unde durerea este persistenta si miscarea este grav afectata, și unde radiografia de diagnosticare a confirmat gravitatea .

În general se recomanda acest tip de interventie persoanelor de peste 60 de ani datorita duratei de viata a protezei și a faptului ca pe măsură ce crește vârsta, cererea de performanță fizică scade . Operația de protezare ar trebui să fie amânată cât mai mult timp posibil, la pacienții care continuă să mențină funcționalitatea suficientă și să aibă dureri tolerabile . În cazul în care osteoartrita afecteaza articulatia unei persoane tinere, operațiile ca osteotomia sunt preferate, deoarece acestea corectează axele de sarcină, reducând presiunea asupra articulațiilor portante.

Atunci cand ajutam pacientii la recuperarea lor postoperatorie, ne propunem în primul rând să recuperăm gama completă de mișcari, apoi forta musculara, după care coordonarea acestora printr-un program personalizat de hidrokinetoterapie și kinetoterapie. Prin aceasta abordare reusim, de obicei, sa aducem pacienții pe picioare după aproximativ 10-15 zile după intervenția chirurgicală și pe drumul cel bun spre o recuperare completă.

realinierea rotulei

Există trei operatii luate, de obicei, în considerare aici :

Eliberare laterală : O mică secțiune a ligamentului alar extern este îndepărtată și reinserată artroscopic în patela , cu scopul de a restaura profilul normal al rotulei. Eficacitatea acestui tratament a fost pusă în discuție , cu toate acestea intervenția este relativ agresivă și permite o recuperare foarte rapida post-operatorie .

Realiniere Distala : Această opțiune este aleasă în mod obișnuit în cazurile de aliniere greșită evidentă, care duce la luxații patelare recurente . După operație , este necesară o perioadă de imobilizare parțială de patru săptămâni.

Realiniere proximală : Acest tratament este adesea ales pentru adolescenți, unde vastul medial se recolteaza pentru a evita lezionarea oaselor imature. Perioada de imobilizare necesară după această operație variaza de la 4-6 saptamani . Suntem competenți în furnizarea tehnicilor de reabilitare postchirurgicale, indiferent de oprațiile suferite de genunchi.

Majoritatea pacienților vor începe în sala noastră de kinetoterapie pentru reabilitare la scurt timp după o intervenție chirurgicală, cu sau fără proteză. Kinetoterapia adecvata este de fapt mai importanta decat intervenția chirurgicală în sine, în aceste cazuri . Cei mai mulți pacienți trebuie să se aștepte să fie înapoi la normal după aproximativ trei luni.

reconstructia ligamentului incrucisat posterior (lip)

Desi rareori ligamentul incrucisat posterior este operat izolat, interventiile asupra acestuia sunt mai frecvente atunci cand exista leziuni si la nivelul altor ligmente. Grefele preluate din tesutul gracilis sunt frecvente si in cazul LIP, asemeni LIA. Bandajele sunt folosite la imobilizarea genunchiului dupa operatie, pentru a maximiza recuperarea naturla si vindecarea.

Recuperarea post-operatorie va incepe prin recuperarea atenta a miscarilor de flexare pentru aproximativ 3 luni, inainte de a permite miscarea libera a articulatiei. Intarirea muschiului cvadriceps prin antrenament la sala de sport, folosind stimularea electrica, urmata apoi de exercitiu activ, reprezinta faza initiala a procesului de recuperare. Recuperarea dupa acest tip de interventie la genunchi dureaza in general aproximativ cinci luni, prin hidrokinetoterapie, fizioterapie si recuperare pe teren, toate acestea jucand un rol esential.

reconstrucȚie ligamentului incrucisat anterior (lia)

Pentru a trata aceste leziuni de genunchi sunt utilizate trei tehnici chirurgicale:

  • Reconstrucția folosind tendon de la semitendinos (gracilis) 
  • Reconstrucția folosind tendonul patelar
  • Reconstrucția folosind alogrefa (tendon donator)
     

Reconstrucția cu tendonul semitendinosului, sau a gracilisului este una din cele mai uzitate optiuni. Aceasta interventie chirurgicala implica utilizarea a unor bucati din tendoanelor muschilor amintiti, ce sunt muschi flexori mediali, care sunt desprinse si trecute printr-un tunel de os in articulatie, de obicei, artroscopic.

In programul kinetoterapeutic este important sa se ia în considerare timpul necesar pentru vindecarea muschilor folositi in intervenție chirurgicală.

Reconstructia folosind tendonul patelar presupune indepartarea treimii centrale a tendonului patelar printr-o incizie de aproximativ 5 cm lungime. Acest tendon este apoi introdus in articulatie printr-un tunel osos, sub ghidaj artroscopic. Acest tip de interventie tinde sa slabeasca aparatul extensor al genunchiului, ceea ce poate duce la tendinita dureroasa a muschiului cvadriceps si a tendonului patelar daca sunt folosite greutati excesive in timpul recuperarii – crescand astfel timpul necesar recuperarii si facand ca aceasta varianta sa fie mai putin populara.

Reconstructia cu alogrefa foloseste grefa obtinuta de la un donator, respectiv tendonul lui Ahile sau tendonul patelar. Aceasta interventie are avantajul ca nu foloseste tendoane de la pacient, evitand slabirea coapsei sau a muschilor flexori cvadricepsi, ca in cazul celorlalte doua variante.

Folosirea unui bandaj pentru imobilizarea genunchiului dupa operatie este la alegerea echipei ortopedice. In cele mai multe cazuri, este recomandata folosirea carjelor pentru aproximativ 3 saptamani.

Recuperarea ar trebui sa inceapa dupa doua zile de la interventia chirurgicala, fie in spital, fie la domiciliu, inainte de a incepe la centrul de recuperare, aproximativ zece zile mai tarziu. Recuperarea dupa aceste tipuri de interventii poate dura pana la cinci luni, activitatea de recuperare alternand intre hidrokinetoterapie, fizioterapie si recuperare pe teren.

Reabilitarea postchirurgicala va urma parcursul dat de tehnica chirurgicală utilizată. Uneori poate varia semnificativ , dar în toate cazurile, vom trece prin cele cinci faze de reabilitare: incepand cu reducerea durerii și tumefierii postoperatorie, apoi recuperarea mișcării normale, înainte de a recapata puterea musculara și rezistenta, urmată de restaurarea coordonarii neuromotorie și în cele din urma, revenirea la sport. Prima fază a reabilitării va fi efectuată prin alternarea timpului între piscina și sala de kinetoterapie. Acest moment este delicat în mod deosebit deoarece tesutul inlocuit este vulnerabil la stimuli mecanici. Daca greutatea este dozata în mod corespunzător aceasta poate stimula integrarea tesutului nou și maturarea acestuia; dimpotrivă, încărcarea excesivă poate cauza deteriorarea catastrofală a implantului.

Terapiile manuale și fizice vor fi alternate in sala de kinetoterapie si vom folosi exerciții de propriocepție și de întărire în conformitate cu programul specific stabilit de kinetoterapeut. Hidrokinetoterapia are scopul de a ajuta recuperarea mersului și a mișcărilor corecte în articulația operată. În cazul în care pacientul este un atlet, pot fi introduse exerciții specifice în apă adâncă, de asemenea, pentru a începe reluarea mișcările corecte înainte de a încărca articulația.

În apa, la fel ca in sala de kinetoterapie, exercițiile de rezistența și coordonare sunt efectuate folosind rezistenta progresiva. In lunile care urmează pacientul va începe să alerge și să efectueze exerciții de pregătire pentru reintroducerea in activitatile cotidiene. In timpul reabilitarii sunt incluse sesiuni de antrenamene excentrice, in cazul sportivilor de performanta in momentul in care membrul operat nu este în mod semnifiativ mai slabit decât cel neoperat, începe introducerea pe teren, presupunând că perioada corespunzătoare de timp pentru a permite recuperarea biologică a ligamentului operat a trecut. În această fază un test de prag este utilizat pentru a evalua starea membrului și pentru a oferi informații exacte antrenorului de reabilitare pe teren cu privire la progresul pacientului, astfel încât acestea să poată elabora un program de lucru cât mai personalizat și eficiente . Această progresie, etapă cu etapă, va aduce pacientul înapoi la capacitatea de dinaintea lovirii în teren și îi va restaura dexteritatea în efectuarea mișcărilor sportive specifice.

reinsertia de cvadriceps

Aceasta operatie este necesara ca urmare a unui eveniment acut, cum ar fi ruperea traumatica sau degenerativa a tendonului cvadricepsului sau a tendonuui patelar - fie că este parțială sau totală .

Tehnica presupune suturarea rupturii cu fir neresorbabil precum și armarea cu țesuturi biologice autologe (de obicei un transplant fie din partea distală a benzii ileonului - tibiale sau din tendonul cvadriceps) și este adesea asociata cu fixare pe patela pentru a proteja suturile.

Operația este complexă, iar în cazul în care nu este efectuată corect poate lăsa rotula mai sus decât normal, ceea ce duce la un deficit în flexarea genunchiului.

Primele două luni după intervenția sunt critice, iar noi trebuie să fim foarte atenți atunci când încearcăm să recuperăm flexia și să întărim cvadricepsul. Scopul reabilitării postchirurgicale aici este de a recupera mersul corect după două luni, de a restabili capacitatea de a merge pe scări după trei luni și de a lua alergarea după patru luni. În ceea ce privește întoarcerea pacientului în domeniul sportului este dificil de generalizat, deoarece fiecare pacient si fiecare afectiune sunt diferite.

sutura de ligament colateral

In majoritatea cazurilor, leziunile ligamentelor colaterale, prezente in combinatie cu alte leziuni ale genunchilor (ligamente incrucisate si leziuni ale meniscului), necesita de asemenea interventie chirurgucala. Aceste leziuni pot fi tratate si fara operatie, insa atunci cand simptomele persista, interventia chirurgicala poate fi cea mai buna varianta. Procedura implica aici suturarea leziunii cu fir si folosirea ancorelor (carlige speciale) pentru a tine totul la loc pe perioada vindecarii. Post-operatoriu, genunchiul este tinut indoit la 20° pentru aproximativ 3 saptamani.

Recuperarea post-operatorie va incepe la sala de sport, crescand treptat incarcarea pe genunchi inainte ca hidrokinetoterapia sa inceapa, odata cu indepartarea bandajului. Dupa aproximativ 4 luni, recuperarea pe teren poate inceta, activitatea sportiva se poate relua, iar ancorele folosite pentru sustinerea ligamentelor pot fi indepartate.