umarul

Complexul umărului este formată din 3 oase: humerus (osul brațului), clavicula și omoplatul (scapula) care sunt interconectate prin ligamente, tendoane și mușchi si 4 articulații: gleno-humerala, acromio-claviculara, scapulo-toracica si sterno-claviculara. Este o articulaţie foarte complexă și, în același timp, cea mai mobilă articulație din corp, permițând o gamă largă de mișcări. 

Capul humeral este în formă de minge care se potrivește parțial într-o cavitate denumită glenă. Cavitatea glenoidă este mult mai mică în raport cu capul humerusului, acest fapt permițând mobilitatea deosebită ce o regăsim la acest nivel. Stabilitatea este obținută prin conectarea ligamentelor și a bureletului glenoidian, un tip special de cartilaj care mărește aria suprafeței articulare și creează o stabilitate mai bună în articulație.

Humerusul rămâne aproape de cavitatea glenoidală mulțumită capsulei articulare şi a acțiunii stabilizatoare a muşchilor puternici a coafei rotatorilor care o înconjoară. Deasupra capului humeral se află o proeminenţă osoasă ce finalizează spina omoplatului, denumită acromion. Sub acromion se inseră muşchi care formează coafa rotatorilor. În acest spaţiu tendoanele umărului trec unul peste celălalt în timpul mişcării umărului.

Eficienţa acestor mişcări este obţinută datorită prezenţei burselor (săculeţi umpluţi cu lichid, localizaţi la nivelul articulaţiilor). Bursa subcromiană este cea mai mare din această regiune. Pe lângă faptul că asigură stabilitate, bursele faciliteaza ridicarea şi rotirea braţului. Cele 2 tendoane ale bicepsului şi muşchiul pectoral mare se inseră lângă capul humeral. Acest întreg complex este acoperit de muşchiul deltoid.

cuprins