afectiuni frecvente

dislocari ale umarului – articulatia scapulo - humerala

Umarul este cea mai mobila articulatie a corpului. Pretul platit pentru aceasta mobilitate extraordinara este stabilitatea. Astfel umarul este cea mai mobila si in acelasi timp instabila articulatie din corpul uman ceea ce o face de foarte multe ori obiectul unei dislocari.

Cand una dintre structurile care stabilizeaza umarul este deterioarata dupa o trauma sau este mai slabita datorita unei configuratii personale asociate geneticii, unele miscari are membrului superior provoaca o alunecare anormala si inconsecventa a capului humeral, care provoaca durere si un sentiment de instabilitate care atinge cel mai mare nivel in cazurile de dislocare a umarului. In acest apare impotenta  funtionala care este imediata si insotita de durerea intensa.

Reducerea dislocarii (repozitionarea capului humeral in cavitatea glenoida), este posibila prin manevre specifice care nu sunt usor de efectuat.Pentru confirmarea diagnosticului, medicul va sugera un CT sau RMN, pentru a stabili care este abordarea terapeutica adecvata cazului tau.Articulatia va fi imobilizata cu un bandaj/orteza pentru aproape 3 saptamani dupa care urmaza perioada de reabilitare.

Reabilitarea in sine joaca un rol important, deoarece folosirea membrului superior are nevoie de o articulatie libera si nedureroasa, si pentru ca cea mai comuna problema care apara dupa un episod de dislocare este o intabilitate permanenta care mai devreme sau mai tarziu recidiveaza.Initial umarul va fi rigid si dureros cu musculatura hipertrofica, care de obicei provoaca neplaceri sau ingrijorare/teama pacientului. Datoria noastra este sa personalizam programul kinetoterapeutic pentru a atinge echilibrul delicat care sa permita o gama larga de miscari de amplitudinenormala cu cea mai mare stabilitate posibila.

dislocarea claviculei/ articulatiei acromio – claviculare

Aceasta leziune consta in ruptura completa sau incompleta de ligament acromio-clavicular care tine uniteacromionul si clavicula. Consecinta este o dislocare in sus, asociata cu durere si imposibilitatea de a misca umarul.

De obiecei leziunile acestei articulatii sunt directe (o cadere directa, ciclism, fotbal, un contact traumatic) cu fata in jos.

Simptomalogia este caracterizata prin durere locala  si deformare a profilului acromio-clavicular.Conditiile clinice sunt oricum variabile, in functie de caracteristicile leziunii.Examenul radiologic furnizeaza informatii specifice pentru articulatia acromio-claviculara. Examinarea ecografica poate de asemenea reliefa leziuni ale ligamentelor si furmizeaza informatii cu privire la nivelul de dislocare.RMN-ul este sugerat in cazul altor suspiciuni deleziuni, cum ar fi cele ale coafei rotatorii.

Tratamentul este de obicei conservator si consta in imobilizarea articulatiei pentru cel putin 20 de zile.Aceasta solutie ingaduie structurilor lezionate sa se vindece in cea mai buna pozitie, chiar daca este necesara o perioada de reabilitare dupa inlaturarea bandajului de a reface miscarea si de a redobandi  puterea, elemente care inevitabil sunt compromise de trauma in sine si de asemenea si de imobilizarea prelungita.

Daca leziunea a fost complexa, recurgerea la chirurgie este obligatorie pentru a mentine cele 2 capete articulare unul de langa altul.

fractura de clavicula

Fracturile claviculare sunt printre cele mai comune cauze de leziuni osoase.Fractura este localizata cel mai frecvent la trecerea dintretreimea mediala si cea laterala (80%), acesta fiind cel mai vulnerabil punct. Cand fractura este completa, fragmentul medial se deplaseaza ascendent ca urmare a actiunii  muschiului sternocleidomastoidian (SCM), iar fragmentul lateral s edeplaseaza descendent datorita greutatii bratului si a actiunii deltoidului. Mecanismul traumatic apare in special datorita caderilor pe brat in extensie (cadere de pe cal, motocicleta sau bicicleta)

Durerea in locul fracturat putea fi suficient de intensa incat sa faca miscarea bratuluiimposibila.Zona este umflata si deformata la nivelul marginilor fracturilor, modificand profilul normal al umarului.Leziunea dignosticata cu ajutorul radiografiei, dar cateodata ecografia de tesutmusculareste suficienta. Este important in schimb, sa se faca un CTin cazul facturilor mai greu de diagnosticat, in timp ce un RMN va fi sugerat cand sunt suspicionari de leziune ale coafei rotatorilor.

Refacerea fracturii depinde de conditiile de aligniere a fragmentelor osoase. Acesta necesita ca umarul sa fie tinut inapoi prin bandaj functional “8”, ce este necesar, chiar daca deranjeaza. Clavicula se vindeca in 3 saptamani in mod obisnuit, dar daca fractura este mai complexa, imobilizarea va fi prelungita. Cand se inlatureaza bandajul, sub piele se observa un calus osos, ca si cum ar fi o treapta

Kinetoterapia este extrem de importanta: cand bandajul este inlaturat, este necesar sa se inceapa sedintele de hidrokinetoterapiesi in sala de kinetoterapie ca recuperarea amplitudinii de miscare a umarului sa fie posibila in cel mai scurt timp. Alte obiective importante in recuperare sunt refacerea fortei muschilor si a controlului neuromotor al umarului.

fractura proximala de humerus

Aceste fracturi de obicei apar de obicei la nivelul colului chirurgical al humerusului. La persoanele de peste 50 de ani o simpla cadere poate cauza acest tip de fractura. La tineri fracturarea humerusului survine in urma unui traumatism mai violent: cadere dintr-un punct inalt, accidente de masina sau traume sportive.Simptomele sunt caracterizate prin durere intensa care depaseste zona ranii si imediat impotenta functionala.

Durerea se inrautateste chiar si dupa miscari minore ale umarului. Radiografiile sunt de obicei suficiente pentru disgnosticare.Cand fractura este mica,tratamentul este conservator asociat cu imobilizarea membrului printr-un bandaj compresiv pentru 20-25 zile si un ciclu de kinetoterapie: se efectueaza mobilizare si exercitii de  pendulare controlata pentru cresterea amplitudinii de miscare, iar pentru forta musculara de adauga exercitii de proprioceptie.

leziunea slap

Termenul de leziune SLAP reprezinta de cele mai multe ori o leziune antero-superioara a labrumului glenoidian asociata cu detasarea tendonului capului lung al bicepsului.Aceasta leziune apare dupa o miscare violenta a sporturilor de aruncare sau cadere pe umar. Aparitia simptomelor este foarte rar datorata unei traume definite.In mod obisnuit istoricul medical se refera la diferite episoade traumatice in timpul activitatilor ce se desfasoara „deasupra capului”.Foarte des vei fi capabil sa reproduci miscarea de dislocare voluntara si de obicei are loc intr-o pozitie de aruncare.

Vei simti probabil durere cand te odihnesti si aceasta tinde sa se inrautateasca cand executi miscari peste cap. Durerea este este insotita de o senzatie de laxitate ligamentara si zgomote articulare.

In cazurile usoare, operatia poate fi evitata prin evitarea totala a sportului sau a miscarilor „peste cap ” care au tentinta sa inrautateasca leziunea. Kinetoterapia are ca scop tonifierea muschilor intra-rotatori, recuperand in cel mai scurt timp posibil amplitudinea completa de miscare fara sa se forteze extra-rotatia. Intinderea capsulei si a coafei posterioarepot atenua simptomele.

ruptura coafei rotatorilor

Rupturile de coafa rotatorilor pot fi partiale sau complete si sunt foarte frecvente. In 90% din cazuri, aceste leziuni sunt degenerative, doar 10% din ele deriva dintr-o trauma.Rupturile degenerative sunt evolutia naturala a tendinopatiei cronice  a coafei si a conflictului extern subacromial (sindromul de impingement).

Rupturile traumatice sunt asociate pacientilor tineri, persoane pasionate de sport ce se accidenteaza in timp ce desfasoatra activitati atletice, sau sunt consecintele unei caderi pe umar in caz de accidentare, fiind de obicei asociate cu dizlocari anterioareale articulatiei scapulo-humerale sau cu fracturii ale humerusului.

Tratamentul este de obicei conservator cand lucram cu rupturi partiale, cu verificari continue care permit ca autonomia pacientului sa se pastreze pentru o independenta in viata de zi cu zi.

Leziunile/rupturile complete, au in schimb un prognostic ceva mai dificil si interventia chirurgicala in cele mai multe din cazuri este singura solutie, aceasta se aplica si pentru rupturile partiale care nu raspund tratamentului conventional dupa cateva luni.

ruptura de biceps

Ruptura capului lung al bicepsului de multe ori implica portiunea proximala (zona de insertie pe omoplat).

Este mai comuna la persoanele peste 40 de ani care sufera de o durerea cronica cauzata de un sindrom de impingement.Acesta dulce la o suferinta cronica a tendonului in cazul suprasarcinii si la o degenerare a acestuia.Ruptura se produce de cele mai multe ori dupa un efort intens si este asociata oamenilor in varsta cu o suferinta pe coafs rotatorilor.

Durerea este brusca, localizata si violenta, in general e insotita de un zgomot similar ca al unei rupturi elastice, si aparitia unei protuberante anterioare 

Diagnosticul este stabilit clinic. Radiografia poate fi de ajutor pacientilor care sufera de o durere cronica a umarului care se datoreaza unei leziuni a coafei rotatorilor.Tratamentul folosit de obicei cand ne confruntam cu astel de leziuni este conservator si trece prin toate cele 5 faze ale reabilitarii. O deformare estetica tinde sa ramana dupa ruptura, dar indoirea completa a cotului si recuperarea fortei este in orice caz realizabila.