interventii chirurgicale

fractura proximala de humerus

Fractura proximala de humerus apare in mare parte(80% din cazuri) la femeile suferind de osteoporoza.

Tipul de tratament sugerat in majoritatea cazurilor este chirurgical si consta in stabilizarea fragmentelor cu fire Kirshner sau tije Rush. Cand  se doreste osteosinteza, cu suruburi si discuri, sau, la pacientii de peste 40 de ani sau in cazul fracturilor in 4 parti chiar cu o protezare.

Indiferent de tipul de interventie chirurgicala suferit,este indispensabila mobilizarea imediata a membrului pentru a putea preveni rigiditatea post traumatica.Mobilizarea pasiva incepe cat se poate de curand, intr-o zona nedureroasa. Vom mentine intotdeuna un contact cu chirurgul pentru a stabili impreuna timpul si modalitatea de recuperare a articulatiei.

Probabil vei efectua frecvent radiografii de verificare pentru a verifica mentinerea si stabilitatea fracturii. Un scan RMN poatefi necesar sa se verifice integritatea capului humeral care poate avansa la o necroza in aceste cazuri.Incepandcu a treia saptamana de la interventie incepem exercitiile active cu amplitudine redusa, ne intereseaza sa restabilim un echilibru la nivelul omoplatului si din acest motiv vom efectua miscaride elevare la nivelul omoplatului, acordand o atentie deosebita miscarilor de rotatie. Vor fi prescrise exercitii pendulare impreuna cu exectitii pentru activarea stabilitatii omoplatului si tratament manual pentru centura scapulo-humerala.

Recuperarea in apa (hidrokinetoterapia) este de asemeni extrem de importanta, din moment ce ajuta la relaxarea muschilor. Din saptamana a 6 post-operatorie programul  kinetoterapeutic va avea ca scop cresterea si mai mare a mobilitatii. Introducerea exercitiilor active in protocol pentru coafa rotatorie va fi cu acordul chirurgului in scopul de a evita desfacerea fracturii, care este posibila in primele luni de la operatie.

Perioada de tratament necesita aproximativ 3-4 luni de terapie pentru a se recupera intraga amplitudine de miscare si pentru o functionalitate completa.

refacerea coafei rotatorilor

Repararea chirurgicala a leziunii poate fi executata atat prin operatie clasica sau artroscopie.In acest caz, prejudiciul adus tesutului periarticular este semnificativ si recuperarea este mai putin dificila.Tinta chirurgului este de a re-stabiliza si de a corecta zonele de insertiea tendoanelor.

Cand leziunea este veche, retractia si degenerarea fibrelor tendinoase pot impiedica chirurgul sa efectueze o reinsertie anatomica. In acest caz specialistuii vor urmari sa reuneasca marginile leziunii. Cu cat se reuseste mai mult o sutura corecta cu atat sansele de reusita sunt maia mari. Pentru aceasta se poate realiza chiar si o sutura dubla pentru o intarire si mai semnificativa a insertiilor.

Colaborarea cu medicul chirurg in timpul procesului recuperator este extrem de importanta. Acesta ne va furniza informatii despre caracteristicile tesutului, gradul de tensiune aplicat suturilor si a particularitatilor interventiei chirurgicale.

Programul de recuperare trebuie sa fie structurat corect si monitorizat. Pe tot parcursul kinetoterapiei tinem cont de doua aspecte importante: trebuie sa respectam timpul biologic de recuperare a suturii si trebuie sa asiguram un stimul precoce pentru recuperare amplitudinii totale de miscare.

ruptura de labrum superior (slap)

Tratamentul chirurgical consta in repozitionarea labrumului glenoidal, prin ancorarea partii detasate a ligamantelor glenoidale si daca e nevoie, sutura capului lung al bicepsului brahial. Aceasta poate fi asociata sau nu cu o interventiepe coafa rotatorilor.

Operatia chirurgicala poate fi executata prin artroscopie sau operatie clasica. Dupa interventie e recomandata folosirea unei orteze ce va tine bratul intr-o usoara abductie (usor indepartat de trunchi) si o miscare neutra de rotatie pentru 3-4 saptamani. Intre saptamana trei si sase post-eperatoriear trebui sa fie posibila, o recuparare graduala a mobilitatii pasive la toate nivelele. Din acest moment kinetoterapia va avea ca scop cresterea amplitudinii de miscare pentru a atinge maximul functional in 10-12 saptamani de la operatie.Incepand cu saptamana3 se incepe antrenamentul izometric intr-o pozitie de comfort, acordam atentie deosebita exercitiilor care stimuleaza capul lung al bicepsilor

Cu toate acestea, mobilitatea activa este mentinuta sub 90 grade pana in saptamana 6 postoperatorie. In cazul sportivilor, programul de recuperare va fi mai intensiv si mai accelerat, dorindu-se recuperarea completa a miscarilor intre 6-8 saptamanai dupa operatie (daca umarul nu este imobilizat imediat, cel mai probabil riscati un umar inghetat cu un deficit semnificativ pe extra-rotatie.