Terapii manuale

Terapia manuala  a fost folosita inca de la inceputurile istoriei. “Medicina clasica a fost in esenta o terapie prin atingere pana la inventarea medicamentelor” (Field 2002).  Exista oameni care faceau masaj chiar si in picturile rupestre iar Hippocrate, fondatorul medicinei moderne, a pus mare valoare pe aceasta practica: „doctorul trebuie sa fie priceput in multe lucruri, dar mai ales la atingere”.

Era masajului modern si a terapiei manuale a luat nastere in cea mai mare parte datorita doctorului suedez Pehr Henrik Ling. La inceputul secolului XIX, acesta a combinat elemente de gimnastica cu exercitii si metode de terapie manuala si a pus bazele sistemului de miscare suedez. Aceasta metoda a avut priza la publicul larg si s-a dezvoltat spectaculos, iar din 1865 a devenit populara in Statele Unite ale Americii. De aici, sistemul de miscare suedez a inceput sa se dezvolte in noi directii ajungand atat in terapiile conventionale cat si in cele neconventionale.

Ce este terapia manuală

Deseori, oamenii caută ajutorul fizioterapiei ca urmare a unei intervenții chirurgicale în urma unui traumatism sau din cauza unor probleme dureroase, cum ar fi durerile de spate, dureri și limitări de mișcare la nivelul umărului și al cefei și tendinopatii. Din păcate, în cele mai multe cazuri, este recomandat doar tratamentul cu aparatele de fizioterapie, fără a lua în calcul motivul pentru care s-a ajuns la această afecțiune, antecedentele și examinarea de către un kinetoterapeut.

Terapia manuala este o specializare în terapie fizică care implică abordarea problemelor musculo-scheletice, în care terapeutul folosește mâinile sale, atât în timpul examinarii cât și în timpul tratamentului. Alegerea tratamentului are scopul de a restabili starea de bine a pacientului prin orientarea catre cauza initiala și tratarea acesteia, nu doar abordarea și eliminatea simptomului dureros.

Ceea ce face ca terapia manuală unică este faptul că oferă posibilitatea fizioterapeutului de a combina cele mai recente descoperiri științifice cu raționamentul clinic corect. Acest tratament are ca scop cauza problemei, mai degrabă decât simptomul. În consecință, simptomul dureros – durerea –se opreste pasiv doar prin intervenția cu aparatele de fizioterapie dar cu ajutorul terapiei manuale există o participare activă a pacientului care, încă de la primele întâlniri participă activ prin exerciții la programul de recuperare. Utilizarea aparatelor de fizioterapie este limitata si are ca scop principal gestionarea durerii pentru a permite recâștigarea funcției corecte.

Tehnicile și raționamentele utilizate de terapia manuală în timpul tratamentului pentru redobândirea stării de bine și a  amplitudinii de mișcare pot fi:

  • Mobilizarea și manipularea articulațiilor coloanei vertebrale în detaliu una câte una.
  • Mobilizarea și manipularea articulațiilor membrelor superiare si inferioare.
  • Întelegerea comportamentului țesutului nervos in diverse patologii, cum ar fi inflamația nervilor (sciatică) sau disfuncții în mișcarea țesutului nervos.
  • Întelegerea sursei reale care provocă un simptom dureros prin teste de diagnostic diferențial. De exemplu, o durere la nivel de mână poate fi derivată din umăr sau gât. Exista teste clinice care permit fizioterapeut pentru a gasi cauza reala a durerii și de a ținti tratament acolo.
  • Puterea, rezistenta si elasticitate musculara.
  • Potențiale dezechilibre musculare și impactul acestora asupra diferitelor patologii.
  • Capacitatea muschilor scheletici de a oferi stabilitate dinamică în executarea diverselor mișcari, atât în ​​activitățile normale ale vieții de zi cu zi cât și în sport.

Trebuie remarcat faptul că terapia manuală nu este același lucru cu chiropractica sau osteopatia, deși unele tehnici utilizate sunt comune.

Avantajele sunt:

  • Putem interveni în faza acută.
  • Tratamentul are ca scop abordarea cauzei inițiale care a provocat disfuncția.
  • Timpul de tratament este mult mai scurt si are ca scop recuperarea reală și completă a disfunției, evitând posibile recidive
  • Pacientul încetează foarte repede să se simtă rău sub control și în condiții de siguranță. Acest lucru duce la evitarea riscul de a dezvolta durere cronică și invaliditate nu doar la pacienți tineri ci și la persoanele în vârstă care ar putea suferi de boli degenerative grave.
  • Îmbunătățirea semnificativă a calității vieții.

Drenaj limfatic manual

Drenajul limfatic manual (DLM) este o tehnica manuala usoara si non-invaziva ce are un efect foarte puternic asupra organismului. Studii si cercetari din intreaga lume au dovedit eficienta acestei terapii manuale, atat de sine statatoare cat si in combinatie cu alte modalitati terapeutice.

Dezvoltata in Franta in 1932 de catre Emil si Estrid Vodder DLM, a devenit recunoscuta ca cea mai eficienta tehnica manuala ce grabeste circulatia limfatica si ajuta la drenarea tesuturilor.

Pielea este intinsa si torsionata prin manevre specifice, bazate pe realitatea anatomica si principii fiziologice, manevre ce s-au dovedit foarte eficiente in grabirea circulatiei limfatice. Realizat corect, cu presiunea corespunzatoare in directia potrivita si cu viteza corecta, DLM poate imbunatatii semnificativ timpii de recuperare si drenajul edemelor limfatice. De asemenea are un efect semnificativ asupra tuturor sistemelor organismului.

 

Masaj de relaxare

Masajul de relaxare este o adaptare blanda a masajului Suedez ce are ca scop principal relaxarea psiho-somatica. Terapeutul va realiza miscari ritmice lente ce aduc beneficiarul intr-o stare de relaxare profunda.

Nu se pune un accent deosebit pe zonele contractate si blocate, fapt ce ar putea aduce o stare de disconfort si de aici o crestere a tensiunilor, ci este pus in practica unui ritual de proceduri, ce are ca scop principal relaxarea.

In cardul unui tratament de relaxare, terapeutul nu va impinge limitele disconfortului spre o zona neplacuta doar pentru a castiga eliberare musculara. Este posibil ca beneficiarul sa ajunga chiar la o stare de somnolenta.

Masajul de relaxare poate fi optiunea perfecta pentru un prim contact cu terapiile manuale sau pentru persoanele care doresc sa scada nivelul stresului cotidian.

Masaj mobil

Masajul la locul de munca nu reprezinta un moft si nici un rasfat. Este o recompensa bine meritata ce are ca scop nu doar relaxarea angajatilor ci si cresterea productivitatii echipei si reducerea absenteismului. Studiile arata ca peste 99% din angajati prefera masajul la birou si il considera un beneficiu foarte important.

Chiar si o sedinta scurta de 15 minute de masaj poate creste abilitatile de rezolvare a problemelor. Un studiu recent al Asociatie Psihologilor Americani a oferit unui grup de angajati 15 minute de pauza libera si unui alt grup 15 minute de masaj. Grupul ce a beneficiat de masaj s-a dovedit mult mai eficient in rezolvarea de sarcini complicate dupa primirea tratamentului. De asemenea masajul imbunatateste gandirea creativa si indeparteaza oboseala. Este chiar mai bun decat o cana de cafea.

In completare, scaderea stresului prin masajul la birou ajuta la eliminarea absenteismului, ajutand echipa sa fie mai competitiva. Masajul ofera angajatilor eliberare si ii ajuta sa performeze mai eficient iar numarul companiilor ce ofera masaj la locul de munca creste in fiecare an.

Masaj terapeutic

Datorita faptului ca exista numeroase modalitati de evaluare si interventie asupra corpului uman, la prima vedere pare destul de dificil sa definesti masajul terapeutic.

In ziua de astazi exista peste 100 de modalitati documentate de masaj si manipulari ale tesuturilor moi, descrise in diverse moduri ce reflecta viziunea proprie a fiecarui autor. Cu toate acestea masajul terapeutic poate fi definit simplu ca o manipulare manuala a stucturilor moi ale corpului in scop terapeutic. Exista o clasificare a terapiilor manuale facuta de Field in 2002 care imparte terapiile manuale in tehnici de manipulare, tehnici de eliberare energetica, si tehnici mixte.

Este important de stiut ca fiecare tehnica isi are limitarile ei si ca nu exista o singura terapie care sa functioneze universal. Un terapeut abil isi va adapta modalitatile de interventie in functie de un rationament clinic la care a ajuns dupa o evaluare meticuloasa a problemei pacientului. Acest lucru presupune notiuni aprofundate de anatomie si fiziologie, o baterie de teste si modalitati de evaluare precum si o paleta variata de tehnici. De asemenea terapeutul ar trebui sa implice activ pacientul in actul terapeutic, lucru absolut necesar in ceea ce priveste preventia si reaparitia problemelor initiale. Acestea combinate dau valoare tratamentului si terapeutului.

Osteopatie

Osteopatia este o forma de medicina manuala non-invaziva ce se concentreaza pe o abordare a pacientului ca intreg; tratamentul include tehnici musculare, ligamentare, viscerale, circulatorii, limfatice si terapia cranio-sacrala.
Aceasta terapie reprezinta o abordare holistica unica, osteopatul concentrandu-se pe orientarea corpului catre o stare generala de bine prin tehnici menite sa echilibreze toate sistemele si sa ii permita pacientului o stare de bine generalizata.

Dr. Andrew T. Still a pus bazele osteopatiei la sfarsitul secolului XIX in Statele Unite ale Americii din dorinta de a-si folosi mainile ca instrumente in stimularea starii de bine in interiorul corpului fara a interveni medicamentos.
Tehnicile osteopate activeaza mecanismele neuromusculare, neurovasculare si  neuroendocrine ale corpului si nu trateaza niciodata un singur simptom, vizand globalitatea  pacientului si tinand cont de faptul ca uneori cauza unei disfunctii osteopate poate fi la distanta, intr-o alta zona a corpului. Scopul principal este de a aduce sanatatea acolo unde ea este absenta.

Reflexoterapie

Reflexoterapia poate fi inclusa in medicina alternativa si presupune aplicarea de presiuni in zone specifice de actiune de la nivelul picioarelor, mainilor, urechilor sau fetei. Este bazata pe o sistematizare a zonelor reflexogene ce contureaza o imagine a corpului la nivelul zonelor periferice: talpi, palme, urechi si fata.

Reflexoterapia este folosita inca din antichitate, iar studiile recente vin sa ii sustina eficacitatea. In 2008 sotii Kuntz au rezumat 168 de studii referitoare le reflexoterapie si au ajuns la concluzia ca reflexoterapia are efecte asupra a patru principale problematici:

  • Reflexologia are un impact asupra organelor interne (studiul RMN-urilor demonstreaza o crestere a fluxului sangvin in organele corespondente zonelor stimulate)
  • Prin reflexoterapie s-au ameliorat simptome al unor afectiuni specifice organelor si viscerelor abdominale
  • Reflexoterapia creaza un efect relaxator (studiul EEG-lor arata modificari ale undelor alfa si teta, scaderea tensiunii arteriale si scaderea nivelului de anxietate)
  • Reflexoterapia ajuta de asemenea la diminuarea durerilor (27 de studii diferite arata o reducere a durerilor in boli cronice precum SIDA si dureri toracale nespecificate, neuropatii periferice, calculi renali si osteoartrita)